Postat din bun simt.

A trecut multa vreme decand n’am mai scris ceva pe aici. De ce?                  Poate fiindca mi’am gasit altceva mai bun de facut, sau poate ca mi’am pierdut inspiratia la colt de strada, sau poate ca n’am avut chef, sau poate mi’am uitat parola, sau nickname’ul, sau capu undeva, departe de tot ce e in jurul meu, sau poate ca pur si simplu nu ma regaseam in totalitate in ceea ce scriam.          De parca acum se intampla asa.

Sau poate ca acum simt nevoia sa scriu, dupa multa vreme!

asa, din sictir si superioritate specifica cand ma uit in jur. si ce vad?

a, nimic.

Nimicul caruia suntem toti capabili sa’i punem masti.

Da nu conteaza, caci de voi mie nu’mi pasa, cum nu mi’a pasat niciodata, ca doar…nimicul e cel pe care il reprezentati. Pentru voi, totul sta in loc, si totul pentru ca voi sa va simtiti regi peste lumea asta, o lume in care toti suntem insa doar niste calatori obositi.

Asa ca ridicati’va de pe ‘tron’ si savurati…placerea pe care o am eu cand aberez.

V’o dau la mizerie [:))] si va respect, pe toti, chiar daca mai mult nu puteti.

Asa,original si spectaculos, fantastic si mirobolant, dar totodata senzational si cum n’ati mai vazut vreodata  – ‘fara resentimente’.

S.O.T.D

Cui ii pasa ?!

Necunoscut…

Vreau sa pot sa cad si sa nu ma mai ridic.

De ce nu ma impinge nimeni, daca mereu stau pe marginea prapastiei?

Vreau sa pot sa zbor, sa cad si sa nu ma mai ridic.

De ce cand totul e frumos, un cuvant te impinge in trecut, te impinge in gol?

Fiindca vreau sa ma ridic.

Si sa nu mai cad, deloc. Dar cer prea mult, si n’am cu ce plati.

Ca’n buzunarele mele nu e decat praf.

Praful din trecut.

Si nu e de ajuns?! Caci prafu asta e viata ta, e tot ce ai fost,  tot ce a ramas decand ai plecat de tot si te’ai transformat in praf.

Si’mi intri’n ochi. Si nu conteaza.

Caci prafu asta cu adevarat ma tine in viata. Si nu e orice praf, sa stii, e praful din prapastie, caci am cazut, crezand ca ai sa vii.

Ceva cu ‘C’

Mda, o sa incep postarea asta…asa dintr’un nimic. Ma rog, asa mi se pare mie, ca e un nimic. Un nimic, fiindca de la un timp, cu cat trece timpu,  ne maturizam,  incepem sa vedem lucrurile altfel, sa ne dam seama de anumite chestii. Incepem sa ne placa viata. Da, viata e frumoaaasaa! Insa depinde din ce unghi o privesti, e ca o tipa pe care o vezi in fata ta cand te plimbi pe strada, iti face o impresie buna, si vrei sa te apropii de ea. Faci pasu’ cel mare…si hop…Ce Fata Are. Te razgandesti, cazi, te ridici, iar cazi si te ridici mai greu , pentru ca tot restu vietii sa cazi si sa te ridici intr’una pana cazi de tot. Si nu te mai ridici, si bine faci, ca in lumea asta uneori iti doresti sa cazi si sa ramai acolo, dar ceva te tine, sau mai bine zis te mentine acolo, in picioare, cu gandul ca totul o sa fie bine, si o sa fie bine, pana o sa cazi iar. Si o sa inceapa sa’ti placa sa cazi, sa simti cum e sa fii umilit, devii sado-masochist, fiindca la un moment dat adori sa cazi, sa cazi asa in gol, sa nu te gandesti la clipa cand o sa te izbesti de pamant, sa traiesti clipa. ‘Carpe diem’ sau cum s’o numi, dar tu nu te gandesti la asta, defapt nu te gandesti la nimic…pur si simplu cazi, si stii cu siguranta ca o sa te ridici si o sa cazi iar…de tot!  Dar viata e frumoasa, nu ? Cel putin deocamdata, parerea mea. Asa ca va spun sa traiti in present, nu in trecut, caci trecutul, desi te face mai puternic, iti aduce aminte doar cazaturile, pe cand prezentul iti ofera dorinta de a te ridica. Nu traiti in viitor, fiindca o sa va maturizati prea repede, desi in zilele noastre lucrul asta e inevitabil, uitati sa traiti clipa, uitati tot, si va straduiti ca totul sa fie bine in viitor, si pana la urma lucru asta nu ai de unde sa’l stii. Poate ca o viata intreaga o sa traiesti asa in viitor, si intr’o zi o sa cazi de tot…ai cam trait degeaba, nu? Poate intr’o zi o sa te cazi atat de rau, incat o sa uiti sa te ridici, si o sa’ti para rau…tot degeaba , nu? Sau poate ma insel, si totu in viata e frumos, si totul e perfect, si porcii zboara. A, porcii nu zboara ? pacat de ei…caci unii si’ar dori sa poata zbura doar pentru simplu fapt ca ar trebui sa fie roz, ca viata lor.

Dar rozul, cand cade, ce culoare are?

Va zic eu, culoarea adevarata a porcilor, mistreti.

Asa ca fratilor, treziti’va, Cadeti in Culoarea asta, in Ceva’u cu ‘C’. Si dupa o sa fie totu bine, nu? Sigur, de ce nu?!

Fara Resentimente –> Reloaded

Da, m’am intors! Poate nu cu noutati, dar va las pe voi sa decideti. Uite ca a trecut Craciunu’ , revelionu’ (v’am spus ca nu ma cunoasteti), si am trecut in 2010, un an ce se anunta a fi promitator….de prost pentru lumea asta, mai ales pentru Romanica noastra, in care traim. Criza se adanceste, ‘Gripa’ face mai multe victime si oamenii incep sa moara…ori de foame din cauza crizei, ori ca au mancat prea mult , din cauza gripei. Da, am vazut destule cazuri in care gripa a facut victime , printre oameni bolnavi, poate obeji. In fn, asta e viata! Lasand totul la o parte, Fara Resentimente imi continui povestirea. Am lasat la o parte tara asta in care traim, am lasat’o balta de vreo 20 de ani ‘ncoace. Suntem un popor de egoisti, de oameni pe cont propriu, oameni care nu apreciaza ce le’a fost dat, oameni profitori, oameni neputinciosi tot odata, oameni fraieri…romani. Dar hai ca am devenit cam patriot si am cam deviat de la subiect . Defapt, n’am niciun subiect in minte cand scriu…imi vin asa pe moment, si pariez ca si voua la fel . 2010, va fi un an greu, dar cum spuneam, un an de la care am destule asteptari :> . O sa fie interesant cum evolueaza lucrurile, cum trece timpul. Caci Timpul le face pe toate , si tu trebuie doar sa ai rabdare. Dar cn mai e rabdator in ziua de azi? Nimeni. Oameni buni , ( ca sa il citesc pe junior), aveti rabdare si totu se va rezolva de la sine. Nu priviti in urma si nici inainte prea mult, ca va ia ameteala. Ramaneti cu picioarele pe pamant, si totu va fi bn. Bine pt toata lumea. Asta vreau eu in 2010. Sa fim rabdatori , cu capul pe umeri, sa avem noroc (da’ noroc din ala cum numai Tapu are) si nu in ultimu rand, Fara Resentimente, ca asa e mai Bine.

Sanatate , Bani (nici prea multi nici prea putini), spor la Scoala…si parca am uitat ceva…A, ganditi intai cu mintea si apoi cu inima, ca asa e mai bine, asa e mai Fara Resentimente.

In Sfarsit!

Mda , in sfarsit am si eu net dupa vreo 5 zile in care n’am avut. Din ce cauza?

Nush si nu ma intereseaza. Hai pa ) mai vbim

a, si inca ceva : mi’am luat chitara >:) , da nu ma laud :-”

Discovery : Scarbosenii

Aseara am decis sa-i dau o sansa televizorului, si, dupa ce m-am uitat la Singur Acasa 2 , un film pe care cred ca l-am vazut de vreo 5 ori , incepusem sa ma plictisesc… butonam si eu in cautarea a ceva insteresant si am ajuns pe discovery ( sau animal planet, nu mai stiu sigur). Era o emisiune, ”I was bitten” incare aflai diferite intamplari ale unor oameni muscati de serpi, insecte, si alte chestii din astea ) . In afara faptului ca astia care povesteau pareau niste actori innascuti :-” totu parea ”real”. Si era un tip care se lucra intr’un laborator din asta de studiu al serpilor ( ma rog ) si uite ca nu a fost atent si l’a muscat un serpulet din africa pt al carui venin nu exista antidot. Si l’a muscat de degetu mare. La inceput a inceput sa’l doara, sa ameteasca, apoi i’a crescut o galma neagra pe deget, dupa care galma s’a marit, din ce in ce mai mult..pana ce avea tot degetu negru…ditamai degetu! dupa care…!!! a inceput sa i se descompuna degetu. Pur si simplu veninu’ ii digera degetu! ) In afara faptului ca pulsu inimii ii crescuse la 200 batai pe minut ( mi se pare media e de 70) avea dureri ingrozitoare si bla bla . in final juma’ din deget parea ca isi revine. Si’ a facut o operatie sa extraga tesutu mort si ce’au descoperit doctorii? Ca tipu a ramas cu juma din deget : veninu ii topise pana si osu!. in fine. I’au lipit degetu’ de buric pana s’a refacut cat de cat,  ala si’a revenit si emisiunea a continuat ) . Mai erau tot niste ”actori” care fusesera muscati de paianjeni , serpi si albine, dar la faza asta cu degetu am ramas socat. Cel putin pt scurt timp. Asa ca va spun inca o data ca emisiunea e cel putin suspecta, dar va ofer un scurt rezumat a ce’am vazut aseara >:).

A, si ca sa inchei din nou trimfal, va las sa ”savurati” capodopera in domeniul ”Discovery – Scarbosenii” ( daca va plictisiti dati direct la 1:00 )

Noi sa fim sanatosi

Prima Postare.

Uite ca a venit si momentu’ sa’mi fac si eu un blog. dc? de nevoie…:)) nevoia sa scriu, caci in jurul meu m’am saturat de hi5′uri si alte chestii idioate, si consider ca blogu’ e la urma urmei un lucru benefic, nu? Asa ca urati’mi bun venit si…mai vorbim

.Iris.

Am sa incep categoria asta cu ceva specific, anume un proiect pe care l’am avut de facut la engleza. Trebuia sa prezentam muzica/trupa preferata si mi’am adus aminte de Iris. Intr’adevar, nu pot spune ca sunt un fan inrait al acestei formatii, dar, ce’i drept imi place muzica lor si ii respect pt ce au realizat pana acum. Asa ca am rasfoit rabla mea de calculator si am gasit niste melodii simbolice pt aceasta trupa care a facut istorie in Romanica noastra. Au trecut peste multe incercarii, multe greutati, dar pe toate le’au depasit. Au ramas in inimile a probabil milioane de fani si consider ca trupa aceasta e demna de primu meu post propriu-zis ) . Asa ca baieti, tineti’o asa in contiuare, mai treceti si prin orasu’ asta sugrumat de ”trendurile noii generatii” si, ca sa inchei triumfal , va invit sa vizionati un videoclip pe care poate deja il stiti

Si muzica imbata, chiar mai subtil decat alcoolul.